Van Gogh, „Châtaigniers en fleurs”, se vinde pentru un record de 190,4 milioane de dolari, după un litigiu din epoca nazistă
Tabloul din 1890 al lui Vincent van Gogh, Châtaigniers en fleurs (Castani în floare), s-a vândut pentru 190,4 milioane de dolari, inclusiv comisioane, la Sotheby’s din New York, pe 18 noiembrie 2026, au relatat BBC News și The Guardian. The Art Newspaper a scris că a fost adjudecat la 165 de milioane de dolari, sub o estimare de circa 180 de milioane. Vânzarea a urmat unei înțelegeri de ultim moment între familia Blaquier-Arrieta, proprietară din 1975, și moștenitorii lui Hedwig și Samuel Fischer, pe tema unei vânzări din 1936 presupus făcută sub constrângere în epoca nazistă. Termenii nu au fost dezvăluiți. BBC a spus că nu era imediat clar cine a cumpărat; The Guardian, citând New York Times, l-a numit ulterior pe dealerul William Acquavella.

Peisajul din 1890 al lui Vincent van Gogh, Châtaigniers en fleurs (Castani în floare), s-a vândut pentru un record de 190,4 milioane de dolari, inclusiv comisioane, la Sotheby's din New York, miercuri, 18 noiembrie 2026, au relatat BBC News și The Guardian. Tabloul în ulei, pictat la Auvers-sur-Oise în ultimele două luni din viața artistului, a depășit recordul anterior de licitație al lui Van Gogh, de 117,2 milioane de dolari, stabilit în noiembrie 2022, când Livadă cu chiparoși (1888) s-a vândut la Christie's în New York. The Art Newspaper a scris că lucrarea a fost adjudecată la 165 de milioane de dolari, sub o estimare de presale de circa 180 de milioane pe care a citat-o și BBC, iar comisioanele au urcat totalul la 190,4 milioane de dolari. Sotheby's descrisese pânza drept una dintre cele mai importante lucrări din acea perioadă târzie care rămăseseră în mâini private.
Vânzarea a avut loc abia după o înțelegere de ultim moment. Marți, Sotheby's a anunțat că „s-a ajuns la un acord între familia Blaquier-Arrieta și toți descendenții legali ai lui Hedwig și Samuel Fischer privind vânzarea” tabloului, a relatat The Guardian. Familia Blaquier-Arrieta deținea lucrarea din 1975 și a scos-o la licitație la New York, ca parte a unei colecții. Moștenitorii editorului german Samuel Fischer, care cumpărase tabloul la Paris în 1909, au susținut că familia s-a despărțit de el în 1936 doar din cauza pierderilor financiare suferite sub naziști. Avocatul lor din Berlin, Gunnar Schnabel, ceruse Sotheby's să arate că vânzarea din 1936 s-a făcut la prețul pieței și că familia ar fi vândut tabloul indiferent de contextul politic, a scris The Guardian. Termenii noului acord nu au fost dezvăluiți, iar înțelegerea nu stabilește, prin ea însăși, dacă vânzarea din 1936, legată de Amsterdam, a fost făcută sub constrângere.
Sotheby's, citată de BBC, a spus: „Recunoscând istoria complexă din epoca nazistă a tabloului și suferința îndurată de familia Fischer în timpul Holocaustului, cele două familii au ajuns la o rezolvare reciproc satisfăcătoare, iar lucrarea va fi vândută conform acordului lor.” Cercetarea de proveniență a casei de licitații, rezumată de BBC, spune că tabloul a fost depus la Paul Cassirer în Amsterdam în 1932 sau 1933 și a ajuns la Henriette și Marcel Kapferer la Paris în 1936, apoi a trecut prin patru proprietari ulteriori, înainte ca familia Blaquier să-l achiziționeze în 1975. După vânzare, Schnabel a spus pentru New York Times, relatat de The Guardian, că familia speră ca „interesul public considerabil pentru acest caz, și rezolvarea sa rapidă, corectă și justă, să ofere o oarecare încurajare altor familii care au fost persecutate în epoca nazistă.” A mai spus că atmosfera de la licitație a fost „fără șampanie.” Potrivit Sotheby's, moștenitorii Fischer au spus că sunt recunoscători pentru o negociere „de încredere și corectă,” care a făcut posibil „să se recunoască suferința familiei Fischer în epoca nazistă și să se onoreze efortul Giselai Berman Fischer de a căuta dreptate pentru familia sa.”
Nu a fost imediat clar cine a cumpărat tabloul, a relatat BBC după vânzare. The Guardian, citând New York Times, a scris ulterior că William Acquavella, dealerul de artă și șeful Acquavella Galleries, a cumpărat Châtaigniers en fleurs. Nu am confirmat independent identitatea cumpărătorului și raportăm ambele versiuni. The Guardian, din nou citând New York Times, a notat și că un alt Van Gogh din 1888, Le Zouave, ar fi fost vândut pentru „circa 190 de milioane de dolari” într-o tranzacție privată prin Christie's, cu mai puțin de un an în urmă — o cifră care, dacă este exactă, s-ar apropia de totalul licitației de miercuri, dar nu este un record de licitație. Recordurile de licitație și vânzările private nu sunt același lucru. Oferta publică de la Sotheby's este cea care poate fi verificată pe baza prețului de adjudecare și a comisionului publicat.
Un record de această dimensiune nu închide disputa istorică ce aproape a oprit vânzarea. Litigiile de restituire legate de transferuri din epoca nazistă se învârt adesea în jurul întrebării dacă o vânzare într-un oraș presupus neutru, cu ani înainte de război, a fost totuși făcută sub presiune — o chestiune de documente, prețuri și de ceea ce o familie putea, în mod rezonabil, să facă. În acest caz, părțile au ajuns la o înțelegere privată, lucrarea a fost vândută, iar nici casa de licitații, nici relatările publicate pe care le-am văzut nu au produs o hotărâre judecătorească privind transferul din 1936. Colecționarii vor reține cifra de 190,4 milioane de dolari. Faptul mai durabil poate fi că un Van Gogh târziu, după mai bine de o jumătate de secol într-o singură familie, a ajuns în sală doar pentru că o altă familie a acceptat, în ultimul moment, ca vânzarea să aibă loc.
Surse: BBC News, 19 noiembrie 2026; The Guardian, 19 noiembrie 2026, inclusiv citarea New York Times; The Art Newspaper, 19 noiembrie 2026; Associated Press, 19 noiembrie 2026.